Până astăzi la ora 19, ora Bucureștiului, știam că în România vor avea loc alegeri parlamentare.
Platforma România 100, lansată la 19 trecute fix de premierul Cioloș, mă face să cred că – orice s-ar vota la legislative – Guvernul va veni adus pe platformă.
Ce altceva să fie textul programatic al lui Dacian Cioloș, împănat cu frumoase principii – fără corupție, fără sărăcie, cu sănătate, cu educație, cu bun simț, cu o clasă politică responsabilă etc – asezonate cu un vag „portofoliu de proiecte naționale”?
Întâi m-am gândit că, asemenea unui tehnocrat iscusit, premierul a consultat România și nu vrea să plece înainte de a-i pune un diagnostic. Dar Platforma 100 nu e un diagnostic, ci un poetic program de guvernare în proză.
Apoi, m-am gândit la varianta „Urmașilor mei Cioloșești/ Las vouă moștenire” – un fel de testament patriotico-tehnocrat.
Înscrie-te într-un partid sau măcar exprimă-ți simpatia pentru vreunul, dacă vrei să rămâi la guvernare ca să-ți continui proiectele, îl sfătuise – corect – președintele Iohannis. Cioloș, nu și nu. După ce a ajuns la guvernare, purtat pe brațe de Colectiv, astăzi își dorește să ajungă la Palatul Pobeda, pentru un nou mandat, cu platforma.